Istoric

Curentul care pledează pentru hrănirea câinilor și pisicilor cu alimente crude se pare că a fost lansat la începutul anilor 1990 de către un medic veterinar australian care a scris o carte în care promovează beneficiile acestui tip de alimentație pentru câini 1, iar termenul „BARF” (considerat în general ca însemnând fie „Hrană crudă adecvată din punct de vedere biologic” / Biologically Appropriate Raw Food, fie „Oase și alimente crude” / Bones and Raw Food) a devenit în prezent un acronim utilizat pe scară largă în acest context. Există și alte concepte și principii privind „alimentația crudă corectă”, cum ar fi modelul animalelor de pradă (Prey Model) sau „așa numita dieta supremă” (ultimate diet) 2, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, iar acronimul BARF este acum general acceptat ca sinonim pentru hrănirea cu alimente crude.

Regimul alimentar BARF urmărește adaptarea sistemului pradă-prădător la stilul de viață al câinilor și pisicilor domestice și, ca atare, constă în hrănirea acestora în principal cu carne crudă, cu o proporție mare de oase cu carne și organe (Figura 1). Acestora li se adaugă de asemenea fructe și legume proaspete, nuci, uleiuri și ierburi, precum și ouă și lactate în cantități mai mici. Produsele din cereale nu sunt în general recomandate, deși alte surse de carbohidrați, cum ar fi cartofii sau leguminoasele, sunt uneori permise. Chiar dacă includerea „ingredientelor artificiale” (de exemplu preparatele cu vitamine sau minerale) este interzisă, este deja disponibilă pe piață o gamă largă de produse destinate special suplimentării regimului alimentar BARF.

Motivul principal pentru care proprietarii de animale de companie optează pentru hrănirea BARF este dorința de a le oferi acestora o „hrană mai naturală și mai sănătoasă” (Figura 2) 3 4. Alte motive includ boli cronice (de exemplu afecțiuni dermatologice, tulburări digestive și alergii), pe care proprietarii speră să le amelioreze cu ajutorul noului regim alimentar, precum și diverse afirmații conform cărora formulele de hrană procesată disponibile în comerț conțin doar „reziduuri și chimicale” și sunt responsabile pentru diverse boli. Aceste zvonuri generează incertitudine pentru mulți proprietari de animale de companie și îi determină să caute alternative „mai sănătoase”. 

Principalele surse de informare cu privire la dieta BARF sunt site-urile web și cărțile (Figura 3) 3 4. Din păcate, aceste surse au adesea ca autori persoane fără o pregătire de specialitate și furnizează informații înșelătoare sau chiar false, în pofida faptului că uneori pot fi prezentate într-un mod aparent științific. Principiul BARF este adesea promovat într-o manieră emoțională, fiind descris ca un remediu miraculos pentru toate bolile și problemele, precum și pentru tulburările comportamentale. În consecință, unii proprietari care în mod normal nu ar fi luat în considerare o hrană crudă pentru animalul lor de companie ajung să fie convinși că îi fac rău acestuia hrănindu-l cu formule din comerț.

Afirmații și realitate

Trebuie menționat în primul rând faptul că nu există studii științifice cu privire la efectele pe termen lung ale administrării hranei crude. Ca atare, discuțiile despre avantajele și dezavantajele acestui tip de alimentație au ca fundament doar deducțiile formulate pe baza a ceea ce se cunoaște despre beneficiile nutriției și fiziologiei nutriționale. Sunt invocate adesea diverse avantaje pe care le oferă hrănirea BARF în comparație cu formulele de hrană din comerț, acestea fiind enumerate mai jos, însoțite de comentariile corespunzătoare.

• Se cunoaște originea și compoziția hranei
  - ingredientele care nu sunt bine tolerate sau formulele de hrană neagreate, precum și alergenii se pot evita cu ușurință.
  
  

• Evitarea aditivilor
  ­- proprietarii de animale de companie consideră adesea că aditivii au o reputație proastă și sunt „chimicale inutile”. În general, ei supraestimează utilizarea aromelor în formulele de hrană din comerț și mulți cred că unii producători adaugă așa-numiți „atractanți” în formule pentru a păcăli animalul să accepte o hrană de proastă calitate sau chiar pentru a induce dependența. Mulți proprietari de animale nu știu că termenul de aditivi include vitamine și oligoelemente esențiale și că toți aditivii sunt supuși procedurilor de aprobare reglementate la nivel internațional.
  
  

• Evitarea produselor din cereale
  ­- ideea că glutenul și cerealele sunt dăunătoare câinilor și pisicilor este o altă preconcepție larg răspândită, dar lipsită de fundament științific. Se poate presupune că înainte de introducerea formulelor de hrană uscată mulți câini domestici primeau produse din cereale (de exemplu, pâine sau biscuiți pentru câini). Cercetările actuale sugerează că, în procesul de evoluție, câinii s-au adaptat genetic la o hrană cu conținut de carbohidrați 5. Pisicile sunt de asemenea capabile să metabolizeze carbohidrații, însă în cantități mai mici. Produsele care conțin gluten trebuie evitate numai dacă animalul suferă de intoleranță la gluten, ceea ce se întâmplă foarte rar.
  
  

• Căldura distruge nutrienții
  ­- fără îndoială este adevărat că unii nutrienți, în special vitaminele B și vitamina A, nu sunt termostabili, dar acest lucru poate fi gestionat cu ușurință prin adăugarea nutrienților respectivi în cantități suficiente pentru a compensa efectul tratamentului termic în timpul procesului de fabricație. În plus, biodisponibilitatea anumitor aminoacizi, în special a lizinei, este redusă prin tratarea termică, însă în realitate nu se constată în general probleme cauzate de un deficit de aminoacizi la câini și pisici, atâta timp cât hrana acestora conține proteine de origine animală de calitate. 
  - Distrugerea enzimelor din carne prin încălzire este un alt argument invocat în favoarea hranei crude, afirmându-se că prin consumul de carne tratată termic se ajunge la un „deficit de enzime”. Probabil că unii proprietari  cred în mod eronat că enzimele prezente în hrană sunt necesare pentru digestie.
  ­
  

• Volum mai redus și consistență mai bună a scaunului
  ­- Alimentele BARF au în mod natural o digestibilitate foarte ridicată, cu siguranță mai ridicată decât a formulelor de hrană de calitate inferioară din comerț. Cu toate acestea, prepararea alimentelor în casă nu are un efect negativ asupra digestibilității cărnii și se poate obține o hrană cu digestibilitate crescută, preparată cu ingrediente gătite. 
  
  

• Sănătate dentară mai bună datorită stimulării masticației
  ­- mestecarea bucăților dure și roaderea oaselor au ca rezultat întărirea parodontului și curățarea suprafeței dentare. Acest lucru este plauzibil, dar trebuie precizat și că pot să se producă leziuni în urma consumului de oase (Figura 4).
  
  
  

Majoritatea efectelor pozitive invocate frecvent, cum ar fi „blană lucioasă”, „vivacitate”, „conformație mai bună” reprezintă păreri subiective care sunt dificil de demonstrat obiectiv în cadru clinic. Chiar dacă este incontestabil faptul că deficitele nutriționale sau consumul unei hrane care nu se potrivește cerințelor individuale ale animalului pot cauza probleme precum pierderea poftei de mâncare, tulburări digestive și afecțiuni dermatologice, există multe boli care pot de asemenea să producă astfel de semne. Se pare că, în prezent, proprietarii de animale de companie sunt foarte sensibili la noțiunea de „intoleranță alimentară determinată de hrana din comerț” și, dacă animalul lor de companie nu are o stare bună, se grăbesc să treacă la o hrană crudă fără a lua în considerare alte cauze mai plauzibile, cum ar fi paraziții sau o infecție.

 

Riscurile asociate hranei crude

Următoarele riscuri trebuie luate în considerare atunci când animalul primește hrană crudă: 

1. Dezechilibre nutriționale
2. Riscuri pentru sănătate asociate cărnii crude
3. Probleme cauzate de ingerarea oaselor
4. Ingrediente neadecvate sau periculoase 

1. Dezechilibre nutriționale posibile

Se afirmă adesea că o „hrană apropiată de cea naturală” îndeplinește automat toate cerințele nutriționale și că orice suplimentare „artificială” este inutilă și chiar potențial periculoasă. Bineînțeles că, indiferent de hrana oferită, organismul poate să absoarbă numai nutrienții pe care hrana îi conține efectiv. Trebuie cunoscut așadar conținutul nutrițional al ingredientelor, precum și modul în care acestea pot fi mixate în proporții adecvate pentru a crea o hrană care să răspundă tuturor cerințelor organismului. Există numeroase cărți și site-uri web care oferă rețete BARF complete, însă, din păcate, cele mai multe dintre acestea sunt neadecvate din diverse puncte de vedere. În continuare sunt prezentate erori întâlnite frecvent în astfel de rețete:

• Conținut foarte ridicat de proteine
  ­ - în prezent se consideră că acest lucru nu dăunează câinilor sănătoși, însă hrana bogată în proteine nu este recomandată animalelor vârstnice, și mai ales celor care suferă de afecțiuni hepatice sau renale.
  

• Conținut scăzut de proteine

- de exemplu, atunci când se folosește exclusiv carne foarte bogată în grăsimi.

• Conținut foarte ridicat de lipide (> 30% în substanța uscată) 
  ­ - risc crescut de pancreatită la câini 6.
  

• Suplimentare excesivă sau insuficientă a calciului și raport incorect fosfor-calciu
  ­ - deosebit de periculos la câinii în creștere (Figura 5).
  

• Deficit sau excedent de vitamina A
  ­ - - pisicile nu au capacitatea de a transforma carotenoidele în vitamina A și, ca atare, trebuie să consume produse de origine animală care conțin vitamina A.
  

• Deficit de vitamina E
  

• Deficit de vitamina D
  ­ - se afirmă uneori că suplimentarea vitaminei D nu este necesară la câini și pisici, deoarece poate fi produsă în mod endogen - acest lucru este fals!
  

• Deficit de oligoelemente (zinc, cupru, iod, mangan) 
  

• Utilizarea de suplimente inutile sau chiar periculoase 
  

Pentru a afla mai multe despre aceste  deficite nutriționale, medicul veterinar este invitat să consulte literatura de specialitate în domeniul nutriției și fiziologiei. Trebuie subliniat faptul că un animal care suferă de anumite carențe de vitamine și oligoelemente poate rămâne asimptomatic mai multe luni, chiar ani, până când organismul își epuizează rezervele sau apare o nevoie crescută din cauza unei boli. Deoarece animalul poate să aibă aparent o stare generală bună, proprietarul va ridica adesea obiecții de tipul „câinele meu / pisica mea pare sănătos / sănătoasă, nu se poate să aibă un deficit nutrițional” sau „rezultatele analizelor de sânge sunt în limite normale, ceea ce înseamnă că hrana pe care i-o ofer este adecvată”. 

Este important să i se explice proprietarului că aportul optim de nutrienți nu poate fi determinat prin astfel de analize; valorile sanguine oferă un tablou de moment și modificările de durată devin vizibile doar atunci când s-au acumulat deja carențe sau suplimentări excesive majore. În cazul calciului și fosforului, valorile sanguine sunt menținute constant într-un interval foarte restrâns – variațiile indică un proces patologic care este rareori legat de regimul alimentar. Pentru a determina care este aportul nutrițional de care beneficiază un animal, regimul alimentar al acestuia trebuie re-evaluat constant!

În mod tradițional, cerințele nutriționale ale animalelor sunt calculate folosind date obținute pe baza recomandărilor furnizate de consiliul de cercetare sau organismele de reglementare și autoritățile abilitate* 7.

* În funcție de țara de fabricație și/sau comercializare, formulele comerciale de hrană pentru animale de companie sunt produse obligatoriu urmând recomandări precise furnizate de Consiliul Național de Cercetare (NRC, National Research Council), Federația Europeană a Industriei de Petfood (FEDIAF, European Pet Food Industry Federation) sau de Asociația Americană a Responsabililor cu Controlul Hranei animalelor  (AAFCO, Association of American Feed Control Officials). Respectarea strictă a acestor linii directoare garantează că hrana produsă pentru animalele de companie ar trebui să fie echilibrată și sigură pentru consum. Aceste recomandări (inclusiv recomandările nutriționale complete) sunt disponibile pentru vizualizare sau achiziționare pe site-ul web al fiecăreia dintre aceste instituții.

Adepții hrănirii BARF critică aceste estimări, susținând că datele provin din studii în care s-au utilizat formule purificate de hrană și, prin urmare, nu sunt aplicabile hranei crude. Pe de altă parte, toate aceste valori recomandate includ o marjă de siguranță care ține cont de digestibilitatea hranei din comerț și, chiar dacă există astfel de valori pentru hrana crudă, datele NRC oferă în prezent cele mai bune informații disponibile. Este puțin probabil să se obțină un aport excesiv periculos dacă se aplică datele NRC pentru a calcula porțiile de hrană BARF, însă în orice caz se pot utiliza cerințele minime sau limita maximă de siguranță a aportului nutrițional, așa cum sunt furnizate de NRC, pentru evaluarea regimul alimentar BARF

Unii proprietari de animale de companie resping orice supliment alimentar, cum ar fi adaosul de minerale, pentru că le consideră „artificiale” și doresc să satisfacă cerințele animalului lor de companie folosind exclusiv „surse naturale”, cum ar fi fructe, legume, nuci și plante aromatice. Trebuie precizat că, în general, conținutul de vitamine și oligoelemente al acestor produse este mult supraestimat, iar nivelurile sunt prea scăzute pentru a asigura un supliment adecvat atunci când se utilizează doze realiste. În mare parte, „știința” care stă la baza utilizării plantelor aromatice a fost preluată din practicile medicinei tradiționale și efectele benefice pe care le invocă sunt rareori testate la câini și pisici, majoritatea afirmațiilor nefiind dovedite la animale.

Determinarea unei formule BARF care să acopere toate cerințele nutriționale pe baza unor ingrediente individuale și fără utilizarea suplimentelor de minerale și vitamine este posibilă, dar complexă, și trebuie să se realizeze numai prin consiliere nutrițională specializată.

Diverse suplimente nutritive pe bază de ierburi aromate, alge, argile medicinale germane (așa-numita argilă Heilerde sau „pământ tămăduitor”) și ingrediente similare se bucură de o popularitate specială în rândul proprietarilor de câini și sunt considerate surse naturale de nutrienți care conțin „elemente vitale” nespecificate. În mod tipic, orice declarație de conformitate pentru aceste produse este neadecvată sau incompletă. Uneori compoziția nu este indicată deloc, iar analiza nutrițională este aproape întotdeauna absentă; astfel de produse nu pot fi recomandate. Oligoelementele disponibile pot să varieze foarte mult; de exemplu, chiar dacă algele marine (algele brune, Ascophyllum nodosum) constituie într-adevăr un supliment adecvat de iod, algele de apă dulce (Spirulina și Chlorella) nu conțin iod. În final, nu poate fi exclusă posibilitatea efectelor adverse și a interacțiunilor nedorite prin utilizarea acestor suplimente.

2. Riscuri sanitare asociate cărnii crude

Carnea poate conține virusuri, bacterii și paraziți. Virusul care cauzează boala lui Aujeszky (pseudorabia) reprezintă riscul cel mai grav, fiind mortal atât pentru câini, cât și pentru pisici. Mulți proprietari de animale de companie știu că acestea nu trebuie hrănite cu carne de porc crudă și există cazuri raportate recent privind câini de vânătoare care au murit din cauza bolii lui Aujeszky după ce au intrat în contact cu cadavre de porci mistreți 8 (Figura 6), 

însă toate tipurile de carne crudă constituie un pericol potențial, mai ales dacă nu se respectă regulile elementare de siguranță alimentară în timpul preparării.

Bacteriile cu potențial patogen includ microorganismele intestinale, cum ar fi E. coli, Salmonella, Campylobacter și Yersinia, iar endoparaziții (de exemplu, cestodele, cum ar fi Echinococcus spp.) pot desigur să infecteze câinii sau pisicile. Trebuie luat în considerare și riscul pentru sănătatea umană; pe lângă bacteriile intestinale cu potențial patogen, carnea crudă poate fi (în funcție de proveniență) un vector în transmiterea unor boli zoonotice precum tuberculoza sau tularemia, și atât animalele de fermă, cât și animalele sălbatice pot fi purtătoare de Toxoplasma.

Susținătorii dietei BARF vor contrazice frecvent aceste motive de îngrijorare cu argumentul că pisicile și câinii ar trebui să fie „imuni” la astfel de patogeni. Chiar dacă pare să fie adevărat că pisicile și câinii suferă mai rar decât oamenii de gastroenterită cauzată de Salmonella sau de bacteriile E. coli, animalele de companie pot de fapt să fie afectate de boli grave și chiar de septicemie, cu un risc  semnificativ mai mare la animalele imunocompromise.

Cel mai mare risc sanitar este însă cel care pune în pericol sănătatea umană, și nu este vorba aici doar de riscul pe care îl presupune manipularea cărnii crude (Figura 7). Câinii și pisicile care consumă carne contaminată pot deveni purtători asimptomatici și pot transmite omului agenți patogeni, cum ar fi Salmonella care se elimină prin scaun, timp de multe săptămâni, ceea ce permite bacteriilor să se răspândească pe pielea animalului, în zona de odihnă și, în cele din urmă, în întreaga gospodărie.

Riscul sanitar asociat cu carnea crudă este minimizat în aproape toate publicațiile care susțin BARF. Poate că în zilele noastre există un nivel atât de ridicat de siguranță alimentară încât pericolele potențiale au fost aproape complet eliminate și gradul de conștientizare a riscurilor este scăzut. Totuși, adesea produsele BARF nu provin din industria alimentară umană. În plus, piața oferă în prezent posibilitatea de a comanda online carne crudă și subproduse din carne pentru dietele BARF; de obicei, astfel de produse sunt expediate în formă congelată, dar nu sunt supuse acelorași reglementări sanitare care sunt respectate în industria alimentară, prin urmare nu există nicio garanție a dezinfectării corespunzătoare a containerelor de transport sau a menținerii lanțului frigorific. În plus, în prezent sunt disponibile diverse formule comerciale de hrană crudă și există mai multe rapoarte care au constatat că aceste produse sunt de calitate inferioară sub aspectul contaminării microbiologice 9 10. 

Desigur, este de remarcat faptul că bacterii precum Salmonella reprezintă un risc și în fabricile care produc hrană pentru animale de companie și că acest sector industrial trebuie să mențină standarde înalte pentru a garanta că siguranța și calitatea alimentelor nu sunt compromise în timpul procesului de producție.

3. Probleme cauzate de consumul de oase

Problemele care pot fi cauzate de înghițirea oaselor includ leziuni la nivelul cavității bucale și fracturi dentare, blocarea oaselor în gât sau esofag, constipație, ileus și chiar perforații gastrointestinale (Figura 8). Nu există date care să arate dacă aceste probleme s-au accentuat în ultimii ani odată cu creșterea popularității dietelor BARF, dar conform părerilor unor specialiști în domeniul animalelor de companie și unor cabinete veterinare există impresia subiectivă că aceste cazuri sunt mai frecvente în prezent comparativ cu doar cinci ani în urmă, când păreau relativ rare.(nb: anul publicării articolului 2014)

4. Ingrediente neadecvate și periculoase

Există întotdeauna riscul ca proprietarul de animale de companie care prepară hrana în casă să utilizeze, din ignoranță, ingrediente cu digestibilitate redusă sau chiar nocive. Deși cei mai mulți proprietari de câini și pisici știu că produse precum ciocolata, strugurii și ceapa sunt otrăvitoare, există alte produse care sunt adesea discutate, recomandate și comercializate ca fiind adecvate includerii în regimul BARF. Un exemplu ilustrativ în acest sens este usturoiul, care este adesea promovat pentru beneficiile sale pentru sănătate, precum și pentru efectul repelent pe care îl are asupra endoparaziților. Nu numai că nu există nicio dovadă științifică care să confirme toate acestea, ci usturoiul chiar are un efect negativ asupra hematiilor. Același lucru este valabil și pentru usturoiul sălbatic sau pentru arpagic, care sunt uneori incluse în hrană ca fiind „garnituri vegetale sănătoase”. Adepții acestui regim alimentar vor răspunde adesea la avertismente cu argumentul că aceste produse sunt consumate în cantități mult sub doza toxică, dar nu se știe dacă aportul pe termen lung de produse de acest tip, în cantități mici, este într-adevăr inofensiv sau nu și, prin urmare, este contraindicată includerea oricăror plante din familia cepei în hrana câinilor și pisicilor. În plus, trebuie precizat că unele produse sunt în mod cert neadecvate pentru un regim alimentar cu hrană crudă, după cum urmează:

• Ouăle
  ­ - Ouăle crude conțin avidină, care leagă biotina  ceea ce  duce la deficit de biotină.
  - Albușul de ou conține un inhibitor de tripsină care afectează digestia proteinelor.
  
• Peștele
  ­ - În formă crudă, mulți pești conțin tiaminază, care distruge tiamina.
  ­ - Peștele conține trimetilamină, un compus organic care fixează fierul și care, dacă este consumat pe termen lung, poate provoca anemie.
• Fasolea (genul Phaseolus)
  ­ - Conțin lectine și taninuri (care atacă mucoasa digestivă), inhibitori de tripsină (care afectează digestia proteinelor) și glicozide cianogenice (care pot provoca intoxicații cu cianuri). Cu toate acestea, dacă sunt gătite sau tratate termic, aceste alimente pot fi utilizate în siguranță.
• Maniocul
  ­ - În formă crudă, conține glicozide cianogenice. Și în acest caz, dacă este gătit sau tratat termic poate fi consumat în siguranță.

 

Probleme specifice

Este oportună menționarea a două probleme specifice care sunt asociate cu formulele BARF.

• Tireotoxicoza. Există studii care au arătat deja 11 12 că, la câini, consumul de carne care conține țesut tiroidian pot duce la apariția hipertiroidismului sau a tireotoxicozei. De fapt, această problemă nu este asociată exclusiv regimului alimentar cu hrană crudă, deoarece hormonii tiroidieni sunt termostabili, dar rețetele BARF conțin frecvent carne provenită din zona capului și a gâtului. În plus, traheea și laringele sunt adesea comercializate ca recompense de ros și chiar pot fi achiziționate ca produse conservate în unele țări. Deoarece nu a fost determinată doza sigură, produsele de acest tip trebuie considerate neadecvate pentru includerea în hrană. Până în prezent, nu s-a raportat niciun caz de tireotoxicoză la pisici, poate pentru că aceste produse sunt rareori incluse în hrana pentru pisici.
  
  

• Detoxifierea; Unele materiale care promovează hrana BARF pot afirma că după trecerea de la hrana preparată la cea crudă, este posibil ca animalul să manifeste tulburări digestive și dermatologice. Acestea sunt atribuite faptului că organismul trece prin procesul de „detoxifiere”, care este necesar pentru a elimina „substanțele chimice nocive” care au fost consumate odată cu hrana procesată. Acest concept de detoxifiere provine din medicina alternativă și nu are niciun fundament științific. Cu toate acestea, tulburările digestive și problemele dermatologice pot fi semne de intoleranță alimentară și acest lucru ilustrează foarte bine cât de convinși sunt proprietarii de animale de companie de avantajele BARF, deoarece percep aceste semne ca fiind ceva pozitiv, în timp ce în cazul hranei din comerț, aceleași reacții le confirmă părerea negativă.

 

BARF și bolile

Dacă un animal bolnav primește hrană crudă, este important să se ia în considerare dacă particularitățile acestei metode de hrănire (conținut mai mare de proteine și grăsimi, niveluri ridicate de calciu și fosfor, posibil risc sanitar) sunt compatibile cu cerințele nutriționale impuse de o anumită boală.

• În bolile gastrointestinale, dacă flora intestinală este perturbată și dacă se presupune că mucoasa intestinală are permeabilitate crescută, nu trebuie administrată carne crudă (mai ales în caz de hematemeză și/sau diaree cu sânge) pentru a evita riscul de infecție. Hrana crudă poate fi adecvată pentru animalele care trebuie să piardă în greutate sau pentru cele diabetice, iar conținutul de fibre  alimentare totale poate fi crescut, dacă este necesar, cu tărâțe sau celuloză.
  
  

• În caz de insuficiență renală, hrana BARF este contraindicată, deoarece are un conținut prea bogat în proteine și fosfor.

• În neoplazii, proprietarii animalelor de companie caută adesea cu disperare un „remediu miraculos” și ar putea lua în considerare o dietă „specială”. Dacă pacientul prezintă imunosupresie, carnea crudă reprezintă un risc de infecție care poate fi evitat și se recomandă o cantitate suficientă de carbohidrați pentru a susține funcția hepatică și a furniza organismului energie ușor disponibilă.

Nici nivelurile de vitamine și oligoelemente nu trebuie neglijate atunci când este ales un regim alimentar pentru un animal bolnav, deoarece acestea sunt necesare pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar. Trebuie recunoscut de asemenea faptul că schimbarea regimului alimentar constituie un factor suplimentar de stres și trebuie evitată la animalele cu tumori, al căror apetit este oricum foarte scăzut sau absent.

Rezumat

Chiar dacă BARF reprezintă o metodă posibilă de hrănire a câinilor și pisicilor, aceasta prezintă anumite riscuri. Medicul veterinar ar trebui să explice aceste riscuri, însă ținând cont și de convingerile ideologice și de circumstanțele specifice proprietarului animalului de companie. Proprietarii își doresc să facă alegerea „cea mai bună” pentru animalul lor de companie, dar adesea ignoră criteriile obiective și se lasă influențați de internet, reclame sau de alte persoane. Este esențială furnizarea de sfaturi cu privire la alegerea atentă și controlul ingredientelor, deoarece rețetele și recomandările publicate pe internet și în cărțile de popularizare sunt rareori corecte. Toate ingredientele alimentare trebuie să respecte criterii stricte de igienă, iar proprietarii trebuie să fie conștienți de riscurile specifice de contaminare bacteriană la care se expun atunci când folosesc carne achiziționată și livrată prin servicii de curierat. Nu trebuie utilizată carne provenită din regiunea capului și a gâtului în cazul în care conține țesut tiroidian. Hrana crudă ar trebui contraindicată mai ales în cazul animalelor care trăiesc în aceeași gospodărie cu persoane care fac parte din categorii de risc (copii mici, femei însărcinate, vârstnici sau bolnavi cronici) sau care intră în contact frecvent cu astfel de persoane, de exemplu animalele utilizate în terapia asistată de animale și în context educațional. 

Recomandări suplimentare 

• Freeman LM, Chandler ML, Hamper BA, et al. Current knowledge about the risks and benefits of raw meat-based diets for dogs and cats. J Am Vet Med Assoc 2013;243:1549-1558.