Numărul revistei 24.3 Nutriție
Publicat la data 05/03/2021
Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Español , English și ภาษาไทย
Curentul care pledează pentru hrănirea câinilor și pisicilor cu alimente crude se pare că a fost lansat la începutul anilor 1990 de către un medic veterinar australian care a scris o carte în care promovează beneficiile acestui tip de alimentație pentru câini, iar termenul „BARF” (considerat în general ca însemnând fie „Hrană crudă adecvată din punct de vedere biologic” / Biologically Appropriate Raw Food, fie „Oase și alimente crude” / Bones and Raw Food) a devenit în prezent un acronim utilizat pe scară largă în acest context.
Regimul alimentar sau hrănire de tip BARF urmărește adaptarea sistemului prădător-pradă la stilul de viață al câinilor și pisicilor domestice, oferindu-le hrană care constă în principal în carne crudă, cu un conținut mare de „oase cu carne” și organe.
Nu există studii științifice cu privire la efectele pe termen lung ale hranei crude, așadar discuțiile despre avantajele și dezavantajele acesteia pot ave ala bază doar interferența deducțiilor formulate pe baza a ceea ce se cunoaște despre știința alimentației și fiziologia nutrițională.
Pot să apară diverse riscuri asociate hrănirii cu alimente crude, inclusiv dezechilibre nutriționale, transmiterea unor boli și utilizarea unor ingrediente neadecvate și nocive. Pot surveni de asemenea probleme asociate consumului de oase.
Animalele hrănite cu carne care conține țesut tiroidian pot dezvolta hipertiroidism sau tireotoxicoză.
Curentul care pledează pentru hrănirea câinilor și pisicilor cu alimente crude se pare că a fost lansat la începutul anilor 1990 de către un medic veterinar australian care a scris o carte în care promovează beneficiile acestui tip de alimentație pentru câini 1, iar termenul „BARF” (considerat în general ca însemnând fie „Hrană crudă adecvată din punct de vedere biologic” / Biologically Appropriate Raw Food, fie „Oase și alimente crude” / Bones and Raw Food) a devenit în prezent un acronim utilizat pe scară largă în acest context. Există și alte concepte și principii privind „alimentația crudă corectă”, cum ar fi modelul animalelor de pradă (Prey Model) sau „așa numita dieta supremă” (ultimate diet) 2, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, iar acronimul BARF este acum general acceptat ca sinonim pentru hrănirea cu alimente crude.
Regimul alimentar BARF urmărește adaptarea sistemului pradă-prădător la stilul de viață al câinilor și pisicilor domestice și, ca atare, constă în hrănirea acestora în principal cu carne crudă, cu o proporție mare de oase cu carne și organe (Figura 1). Acestora li se adaugă de asemenea fructe și legume proaspete, nuci, uleiuri și ierburi, precum și ouă și lactate în cantități mai mici. Produsele din cereale nu sunt în general recomandate, deși alte surse de carbohidrați, cum ar fi cartofii sau leguminoasele, sunt uneori permise. Chiar dacă includerea „ingredientelor artificiale” (de exemplu preparatele cu vitamine sau minerale) este interzisă, este deja disponibilă pe piață o gamă largă de produse destinate special suplimentării regimului alimentar BARF.
Figura 1. Regimul alimentar BARF urmărește adaptarea sistemului pradă-prădător la stilul de viață al câinilor și pisicilor domestice prin hrănirea acestora în principal cu carne crudă, cu o proporție mare de oase cu carne și organe. © Shutterstock
Motivul principal pentru care proprietarii de animale de companie optează pentru hrănirea BARF este dorința de a le oferi acestora o „hrană mai naturală și mai sănătoasă” (Figura 2) 3 4. Alte motive includ boli cronice (de exemplu afecțiuni dermatologice, tulburări digestive și alergii), pe care proprietarii speră să le amelioreze cu ajutorul noului regim alimentar, precum și diverse afirmații conform cărora formulele de hrană procesată disponibile în comerț conțin doar „reziduuri și chimicale” și sunt responsabile pentru diverse boli. Aceste zvonuri generează incertitudine pentru mulți proprietari de animale de companie și îi determină să caute alternative „mai sănătoase”.
Figura 2. Un sondaj online efectuat în Austria și Germania în 2011 a arătat că principalul motiv pentru care proprietarii aleg alimentația BARF este dorința de a oferi animalelor de companie hrană „mai naturală și sănătoasă”, deși pot fi menționate și alte motive (de exemplu probleme dermatologice, tulburări digestive și alergii) 3 4
Principalele surse de informare cu privire la dieta BARF sunt site-urile web și cărțile (Figura 3) 3 4. Din păcate, aceste surse au adesea ca autori persoane fără o pregătire de specialitate și furnizează informații înșelătoare sau chiar false, în pofida faptului că uneori pot fi prezentate într-un mod aparent științific. Principiul BARF este adesea promovat într-o manieră emoțională, fiind descris ca un remediu miraculos pentru toate bolile și problemele, precum și pentru tulburările comportamentale. În consecință, unii proprietari care în mod normal nu ar fi luat în considerare o hrană crudă pentru animalul lor de companie ajung să fie convinși că îi fac rău acestuia hrănindu-l cu formule din comerț.
Figura 3. Un sondaj online efectuat în Austria și Germania în anul 2011 a demonstrat că sursele de informare despre BARF sunt în primul rând internetul și cărțile fără caracter științific 3 4.
Trebuie menționat în primul rând faptul că nu există studii științifice cu privire la efectele pe termen lung ale administrării hranei crude. Ca atare, discuțiile despre avantajele și dezavantajele acestui tip de alimentație au ca fundament doar deducțiile formulate pe baza a ceea ce se cunoaște despre beneficiile nutriției și fiziologiei nutriționale. Sunt invocate adesea diverse avantaje pe care le oferă hrănirea BARF în comparație cu formulele de hrană din comerț, acestea fiind enumerate mai jos, însoțite de comentariile corespunzătoare.
Figura 4. Roaderea oaselor poate să contribuie la curățarea suprafeței dinților, dar poate să cauzeze și leziuni la nivelul cavității bucale și fracturi dentare. © Dr. Javier Collados
Majoritatea efectelor pozitive invocate frecvent, cum ar fi „blană lucioasă”, „vivacitate”, „conformație mai bună” reprezintă păreri subiective care sunt dificil de demonstrat obiectiv în cadru clinic. Chiar dacă este incontestabil faptul că deficitele nutriționale sau consumul unei hrane care nu se potrivește cerințelor individuale ale animalului pot cauza probleme precum pierderea poftei de mâncare, tulburări digestive și afecțiuni dermatologice, există multe boli care pot de asemenea să producă astfel de semne. Se pare că, în prezent, proprietarii de animale de companie sunt foarte sensibili la noțiunea de „intoleranță alimentară determinată de hrana din comerț” și, dacă animalul lor de companie nu are o stare bună, se grăbesc să treacă la o hrană crudă fără a lua în considerare alte cauze mai plauzibile, cum ar fi paraziții sau o infecție.
Următoarele riscuri trebuie luate în considerare atunci când animalul primește hrană crudă:
1. Dezechilibre nutriționale
2. Riscuri pentru sănătate asociate cărnii crude
3. Probleme cauzate de ingerarea oaselor
4. Ingrediente neadecvate sau periculoase
1. Dezechilibre nutriționale posibile
Se afirmă adesea că o „hrană apropiată de cea naturală” îndeplinește automat toate cerințele nutriționale și că orice suplimentare „artificială” este inutilă și chiar potențial periculoasă. Bineînțeles că, indiferent de hrana oferită, organismul poate să absoarbă numai nutrienții pe care hrana îi conține efectiv. Trebuie cunoscut așadar conținutul nutrițional al ingredientelor, precum și modul în care acestea pot fi mixate în proporții adecvate pentru a crea o hrană care să răspundă tuturor cerințelor organismului. Există numeroase cărți și site-uri web care oferă rețete BARF complete, însă, din păcate, cele mai multe dintre acestea sunt neadecvate din diverse puncte de vedere. În continuare sunt prezentate erori întâlnite frecvent în astfel de rețete:
Figura 5. Radiografie dorsoventrală a regiunii caudale a trunchiului și a membrelor posterioare ale unui câine tânăr cu hiperparatiroidism secundar de origine nutrițională. De remarcat corticalele subțiri și fracturile patologice la nivelul ambelor femure. © Dr. Francis Kallfelz
Pentru a afla mai multe despre aceste deficite nutriționale, medicul veterinar este invitat să consulte literatura de specialitate în domeniul nutriției și fiziologiei. Trebuie subliniat faptul că un animal care suferă de anumite carențe de vitamine și oligoelemente poate rămâne asimptomatic mai multe luni, chiar ani, până când organismul își epuizează rezervele sau apare o nevoie crescută din cauza unei boli. Deoarece animalul poate să aibă aparent o stare generală bună, proprietarul va ridica adesea obiecții de tipul „câinele meu / pisica mea pare sănătos / sănătoasă, nu se poate să aibă un deficit nutrițional” sau „rezultatele analizelor de sânge sunt în limite normale, ceea ce înseamnă că hrana pe care i-o ofer este adecvată”.
Este important să i se explice proprietarului că aportul optim de nutrienți nu poate fi determinat prin astfel de analize; valorile sanguine oferă un tablou de moment și modificările de durată devin vizibile doar atunci când s-au acumulat deja carențe sau suplimentări excesive majore. În cazul calciului și fosforului, valorile sanguine sunt menținute constant într-un interval foarte restrâns – variațiile indică un proces patologic care este rareori legat de regimul alimentar. Pentru a determina care este aportul nutrițional de care beneficiază un animal, regimul alimentar al acestuia trebuie re-evaluat constant!
În mod tradițional, cerințele nutriționale ale animalelor sunt calculate folosind date obținute pe baza recomandărilor furnizate de consiliul de cercetare sau organismele de reglementare și autoritățile abilitate* 7.
* În funcție de țara de fabricație și/sau comercializare, formulele comerciale de hrană pentru animale de companie sunt produse obligatoriu urmând recomandări precise furnizate de Consiliul Național de Cercetare (NRC, National Research Council), Federația Europeană a Industriei de Petfood (FEDIAF, European Pet Food Industry Federation) sau de Asociația Americană a Responsabililor cu Controlul Hranei animalelor (AAFCO, Association of American Feed Control Officials). Respectarea strictă a acestor linii directoare garantează că hrana produsă pentru animalele de companie ar trebui să fie echilibrată și sigură pentru consum. Aceste recomandări (inclusiv recomandările nutriționale complete) sunt disponibile pentru vizualizare sau achiziționare pe site-ul web al fiecăreia dintre aceste instituții.
Adepții hrănirii BARF critică aceste estimări, susținând că datele provin din studii în care s-au utilizat formule purificate de hrană și, prin urmare, nu sunt aplicabile hranei crude. Pe de altă parte, toate aceste valori recomandate includ o marjă de siguranță care ține cont de digestibilitatea hranei din comerț și, chiar dacă există astfel de valori pentru hrana crudă, datele NRC oferă în prezent cele mai bune informații disponibile. Este puțin probabil să se obțină un aport excesiv periculos dacă se aplică datele NRC pentru a calcula porțiile de hrană BARF, însă în orice caz se pot utiliza cerințele minime sau limita maximă de siguranță a aportului nutrițional, așa cum sunt furnizate de NRC, pentru evaluarea regimul alimentar BARF
Unii proprietari de animale de companie resping orice supliment alimentar, cum ar fi adaosul de minerale, pentru că le consideră „artificiale” și doresc să satisfacă cerințele animalului lor de companie folosind exclusiv „surse naturale”, cum ar fi fructe, legume, nuci și plante aromatice. Trebuie precizat că, în general, conținutul de vitamine și oligoelemente al acestor produse este mult supraestimat, iar nivelurile sunt prea scăzute pentru a asigura un supliment adecvat atunci când se utilizează doze realiste. În mare parte, „știința” care stă la baza utilizării plantelor aromatice a fost preluată din practicile medicinei tradiționale și efectele benefice pe care le invocă sunt rareori testate la câini și pisici, majoritatea afirmațiilor nefiind dovedite la animale.
Determinarea unei formule BARF care să acopere toate cerințele nutriționale pe baza unor ingrediente individuale și fără utilizarea suplimentelor de minerale și vitamine este posibilă, dar complexă, și trebuie să se realizeze numai prin consiliere nutrițională specializată.
Diverse suplimente nutritive pe bază de ierburi aromate, alge, argile medicinale germane (așa-numita argilă Heilerde sau „pământ tămăduitor”) și ingrediente similare se bucură de o popularitate specială în rândul proprietarilor de câini și sunt considerate surse naturale de nutrienți care conțin „elemente vitale” nespecificate. În mod tipic, orice declarație de conformitate pentru aceste produse este neadecvată sau incompletă. Uneori compoziția nu este indicată deloc, iar analiza nutrițională este aproape întotdeauna absentă; astfel de produse nu pot fi recomandate. Oligoelementele disponibile pot să varieze foarte mult; de exemplu, chiar dacă algele marine (algele brune, Ascophyllum nodosum) constituie într-adevăr un supliment adecvat de iod, algele de apă dulce (Spirulina și Chlorella) nu conțin iod. În final, nu poate fi exclusă posibilitatea efectelor adverse și a interacțiunilor nedorite prin utilizarea acestor suplimente.2. Riscuri sanitare asociate cărnii crude
Carnea poate conține virusuri, bacterii și paraziți. Virusul care cauzează boala lui Aujeszky (pseudorabia) reprezintă riscul cel mai grav, fiind mortal atât pentru câini, cât și pentru pisici. Mulți proprietari de animale de companie știu că acestea nu trebuie hrănite cu carne de porc crudă și există cazuri raportate recent privind câini de vânătoare care au murit din cauza bolii lui Aujeszky după ce au intrat în contact cu cadavre de porci mistreți 8 (Figura 6),
Figura 6. Câinii de vânătoare ar putea fi hrăniți cu carne crudă, ceea ce îi poate predispune la afecțiuni diverse, inclusiv boala lui Aujeszky (cunoscută și sub numele de pseudo rabie) și endoparazitoze. © Shutterstock
Bacteriile cu potențial patogen includ microorganismele intestinale, cum ar fi E. coli, Salmonella, Campylobacter și Yersinia, iar endoparaziții (de exemplu, cestodele, cum ar fi Echinococcus spp.) pot desigur să infecteze câinii sau pisicile. Trebuie luat în considerare și riscul pentru sănătatea umană; pe lângă bacteriile intestinale cu potențial patogen, carnea crudă poate fi (în funcție de proveniență) un vector în transmiterea unor boli zoonotice precum tuberculoza sau tularemia, și atât animalele de fermă, cât și animalele sălbatice pot fi purtătoare de Toxoplasma.
Susținătorii dietei BARF vor contrazice frecvent aceste motive de îngrijorare cu argumentul că pisicile și câinii ar trebui să fie „imuni” la astfel de patogeni. Chiar dacă pare să fie adevărat că pisicile și câinii suferă mai rar decât oamenii de gastroenterită cauzată de Salmonella sau de bacteriile E. coli, animalele de companie pot de fapt să fie afectate de boli grave și chiar de septicemie, cu un risc semnificativ mai mare la animalele imunocompromise.
Figura 7. O problemă majoră asociată regimului alimentar BARF constă în pericolul potențial pentru sănătatea umană asociat cu manipularea cărnii crude. © Shutterstock
Riscul sanitar asociat cu carnea crudă este minimizat în aproape toate publicațiile care susțin BARF. Poate că în zilele noastre există un nivel atât de ridicat de siguranță alimentară încât pericolele potențiale au fost aproape complet eliminate și gradul de conștientizare a riscurilor este scăzut. Totuși, adesea produsele BARF nu provin din industria alimentară umană. În plus, piața oferă în prezent posibilitatea de a comanda online carne crudă și subproduse din carne pentru dietele BARF; de obicei, astfel de produse sunt expediate în formă congelată, dar nu sunt supuse acelorași reglementări sanitare care sunt respectate în industria alimentară, prin urmare nu există nicio garanție a dezinfectării corespunzătoare a containerelor de transport sau a menținerii lanțului frigorific. În plus, în prezent sunt disponibile diverse formule comerciale de hrană crudă și există mai multe rapoarte care au constatat că aceste produse sunt de calitate inferioară sub aspectul contaminării microbiologice 9 10.
Desigur, este de remarcat faptul că bacterii precum Salmonella reprezintă un risc și în fabricile care produc hrană pentru animale de companie și că acest sector industrial trebuie să mențină standarde înalte pentru a garanta că siguranța și calitatea alimentelor nu sunt compromise în timpul procesului de producție.3. Probleme cauzate de consumul de oase
Problemele care pot fi cauzate de înghițirea oaselor includ leziuni la nivelul cavității bucale și fracturi dentare, blocarea oaselor în gât sau esofag, constipație, ileus și chiar perforații gastrointestinale (Figura 8). Nu există date care să arate dacă aceste probleme s-au accentuat în ultimii ani odată cu creșterea popularității dietelor BARF, dar conform părerilor unor specialiști în domeniul animalelor de companie și unor cabinete veterinare există impresia subiectivă că aceste cazuri sunt mai frecvente în prezent comparativ cu doar cinci ani în urmă, când păreau relativ rare.(nb: anul publicării articolului 2014)
Figura 8. Ingestia oaselor poate cauza obstrucția la nivelul faringelui, al esofagului sau al tractului gastrointestinal și necesită intervenție chirurgicală. © Shutterstock
Există întotdeauna riscul ca proprietarul de animale de companie care prepară hrana în casă să utilizeze, din ignoranță, ingrediente cu digestibilitate redusă sau chiar nocive. Deși cei mai mulți proprietari de câini și pisici știu că produse precum ciocolata, strugurii și ceapa sunt otrăvitoare, există alte produse care sunt adesea discutate, recomandate și comercializate ca fiind adecvate includerii în regimul BARF. Un exemplu ilustrativ în acest sens este usturoiul, care este adesea promovat pentru beneficiile sale pentru sănătate, precum și pentru efectul repelent pe care îl are asupra endoparaziților. Nu numai că nu există nicio dovadă științifică care să confirme toate acestea, ci usturoiul chiar are un efect negativ asupra hematiilor. Același lucru este valabil și pentru usturoiul sălbatic sau pentru arpagic, care sunt uneori incluse în hrană ca fiind „garnituri vegetale sănătoase”. Adepții acestui regim alimentar vor răspunde adesea la avertismente cu argumentul că aceste produse sunt consumate în cantități mult sub doza toxică, dar nu se știe dacă aportul pe termen lung de produse de acest tip, în cantități mici, este într-adevăr inofensiv sau nu și, prin urmare, este contraindicată includerea oricăror plante din familia cepei în hrana câinilor și pisicilor. În plus, trebuie precizat că unele produse sunt în mod cert neadecvate pentru un regim alimentar cu hrană crudă, după cum urmează:
Probleme specifice
Este oportună menționarea a două probleme specifice care sunt asociate cu formulele BARF.
Dacă un animal bolnav primește hrană crudă, este important să se ia în considerare dacă particularitățile acestei metode de hrănire (conținut mai mare de proteine și grăsimi, niveluri ridicate de calciu și fosfor, posibil risc sanitar) sunt compatibile cu cerințele nutriționale impuse de o anumită boală.
Nici nivelurile de vitamine și oligoelemente nu trebuie neglijate atunci când este ales un regim alimentar pentru un animal bolnav, deoarece acestea sunt necesare pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar. Trebuie recunoscut de asemenea faptul că schimbarea regimului alimentar constituie un factor suplimentar de stres și trebuie evitată la animalele cu tumori, al căror apetit este oricum foarte scăzut sau absent.
Chiar dacă BARF reprezintă o metodă posibilă de hrănire a câinilor și pisicilor, aceasta prezintă anumite riscuri. Medicul veterinar ar trebui să explice aceste riscuri, însă ținând cont și de convingerile ideologice și de circumstanțele specifice proprietarului animalului de companie. Proprietarii își doresc să facă alegerea „cea mai bună” pentru animalul lor de companie, dar adesea ignoră criteriile obiective și se lasă influențați de internet, reclame sau de alte persoane. Este esențială furnizarea de sfaturi cu privire la alegerea atentă și controlul ingredientelor, deoarece rețetele și recomandările publicate pe internet și în cărțile de popularizare sunt rareori corecte. Toate ingredientele alimentare trebuie să respecte criterii stricte de igienă, iar proprietarii trebuie să fie conștienți de riscurile specifice de contaminare bacteriană la care se expun atunci când folosesc carne achiziționată și livrată prin servicii de curierat. Nu trebuie utilizată carne provenită din regiunea capului și a gâtului în cazul în care conține țesut tiroidian. Hrana crudă ar trebui contraindicată mai ales în cazul animalelor care trăiesc în aceeași gospodărie cu persoane care fac parte din categorii de risc (copii mici, femei însărcinate, vârstnici sau bolnavi cronici) sau care intră în contact frecvent cu astfel de persoane, de exemplu animalele utilizate în terapia asistată de animale și în context educațional.
Stefanie Handl
Dr. Handl a absolvit Universitatea de Medicină Veterinară din Viena în anul 2002 și a obținut doctoratul în 2005. A continuat să lucreze ca asistent de cercetare în cadrul Institutului de Nutriție Animală din aceeași instituție. Citiți mai mult
În pediatrie, graficele pentru monitorizarea creșterii copiilor nu sunt o noutate, însă lucrări recente au dezvoltat acest concept și pentru câini, devenind în prezent o componentă esențială a setului de instrumente în clinica veterinară.
Obezitatea este o boală nutrițională care afectează atât câinii, cât pisicile domestice, constatându-se că până la 35% dintre câinii și pisicile adulte din Statele Unite suferă de exces ponderal sau obezitate.
Medicii și tehnicienii veterinari primesc zilnic întrebări și comentarii de la clienți cu privire la diverse aspecte legate de hrana pentru animalele de companie, multe dintre acestea fiind bazate pe zvonuri, preconcepții răspândite și chiar neadevăruri.
Medicii și tehnicienii veterinari primesc zilnic întrebări și comentarii de la clienți cu privire la diverse aspecte legate de hrana pentru animalele de companie, multe dintre acestea fiind bazate pe zvonuri, preconcepții răspândite și chiar neadevăruri.
